DINOZAURII MEDIA- Sau cei care influenteaza opinia din Romania

 Dinozaurii sunt personaje care au creat institutii media imediat dupa schimbarea regimului comunist. Ei au ajuns atât de puternici încât se pot lupta chiar si cu trusturi straine de presa, cum a fost în cazul conflictelor cu Ringier si WAZ.
 Ei au creat modele de comportament atât în presa centrala cât si în cea locala. Ei au format jurnalisti, tineri gazetari care le-au calcat pe urme, persistând în greselile maestrilor. Totodata, ei formeaza un corp de vectori de opinie, care se protejeaza sau se ataca reciproc dupa vremuri si interese, si care au reusit sa acapareze si sa-si împarta spatiul public românesc.
Daca va imaginati ca un director de cotidian în România este doar un gazetar talentat care toata ziua scrie articole si coordoneaza o echipa editoriala va înselati. Ei bine, timpul dinozaurilor este împartit între îndatoririle editoriale si nenumarate alte afaceri. Unele sunt legate de domeniul presei. Altele nu au nimic de a face cu gazetaria. Tot atâtea puncte pe care le au în comun dinozaurii media sunt dezvoltarea unor afaceri adiacente în paralel cu gazeta pe care au condus-o. Este vorba de afaceri conexe presei – edituri, productie filme, tipografii, difuzare – dar în unele cazuri si de afaceri fara nici o legatura cu activitatea gazetareasca – publicitate, contabilitate, turism, petrol, alcool, restaurante etc. Si în sfârsit, majoritatea gazetarilor s-au legat de-a lungul timpului de diversi oameni de afaceri dubiosi, care le-au finantat proiectele editoriale sau le-au pompat publicitate pentru a nu fi deranjati de eventuale investigatii jurnalistice.

Referindu-se la jurnalistii care au razbit din regimul comunist în presa de dupa 89, Ion Cristoiu are o observatie interesanta: „Vedetele dintre jurnalistii dinainte de 89 nu au supravietuit”. Cei care au ajuns sa puna bazele presei provin din esaloanele inferioare ale presei comuniste. Este dealtfel modelul pe care l-a urmat si noua clasa politica din România, provenita în marea ei parte din esaloanele secunde ale activistilor PCR si UTC. Mai departe, Cristoiu le reproseaza tuturor conducatorilor de gazete ca nu mai au patima gazetariei: „E o mare problema a lor ca nu au stiut sa se opreasca din îmbogatire. Ca si gazetar trebuie sa ai o rezerva pentru independenta si atât. Ei au acceptat sa fie mituiti de PSD pentru ca au ramas fara ambitie. Toti si-au investit banii în luxul propriu, dar nu au investit în presa. Nu am avut o crestere de la butic la trust.”

În rest, fiecare dinozaur are o anumita eticheta în breasla jurnalistica.
Sorin Rosca Stanescu si publicatia sa au fost de nenumarate ori acuzate de santaj.
Horia Alexandrescu a fost etichetat ca „jurnalistul de casa” al fiecarei noi puteri, iar ziarele pe care le-a condus erau considerate „ziare cu tiraj confidential”.
Dumitru Tinu a fost banuit pentru relatiile sale de afaceri cu controversatii Fatih Taher si Viorel Hrebenciuc.
Cristian Tudor Popescu om de casa al lui Darie Novaceanu servind interesele FSN si a fostului primministru Petre Roman.
Tatulici înca a mai ramas în memoria jurnalistilor cu reclamele sale desantate la jocul piramidal Caritas, care s-a prabusit în cele din urma, pagubind sute de mii de români.
Voiculescu este vesnic tratat drept fost securit care a gestionat banii lui Ceausescu.
Iar Sîrbu revine constant în atentia presei cu pleiada lui de firme, care mai de care mai datoare la stat. În plus, Cristoiu îl acuza pe Sîrbu ca a distrus presa prin Agentia de presa Mediafax, care s-a jucat cu informatia, lasând sa circule numai anumite stiri.
Referitor la cele doua trusturi autohtone (ale lui Voiculescu si Sîrbu), si Rosca este convins ca cele doua trusturi sunt în mari dificultati financiare, ceea ce are repercusiuni asupra independentei editoriale si le transforma în instrumente de atac sau instrumente politice.
 În sfârsit, Corneliu Vadim Tudor este etichetat în fel si chip de restul jurnalistilor , de la „bufonul national” la „capetenia securistilor reciclati”.

Având în vedere acest tablou pestrit al facatorilor de media din România, concluzia lui Bacanu se impune de la sine: „lucrurile în România nu se clarifica pâna nu dispare biologic generatia mea”.
Dar cu „puii” acestei generatii, naraviti la bani, se va schimba ceva ?

Mai multe detalii:

>http://www.crji.org/news.php?id=55&l=1

>http://2007.informatia.ro/Un_Armaghedon_al_presei-213916

>Propietari si Jurnalisti