Cata nevoie avem ca in aceste vremuri grele rugaciunea Sfantului Francisc sa incalzeasca sufletele si mintile conducatorilor nostri vremelnici.
Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.
O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat… cat pentru a consola,
Spre a fi inteles… cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit… cat pentru a iubi.
Deoarece:
Dand… primesti,
Pierzand… gasesti,
Iertand… esti iertat,
Murind… reinvii la viata eterna!
Sf. Francisc din Assisi (4 octombrie)
Duminică, 04 Octombrie 2009
Despre Sfântul Francisc de Assisi, papa Benedict al XV-lea spunea: „Este imaginea lui Cristos cea mai desăvârşită din toate timpurile”; iar pentru Dante Alighieri, este omul „a cărui viaţă minunată mai bine s-ar cânta-n cerescul cor”. (Paradisul, XI,95) Deşi dintr-o familie modestă, prin dragostea lui vie faţă de Tatăl Creatorul şi surorile creaturi, a exercitat o influenţă…
Mihail Neamţu (n. 16 aprilie 1978) este filosof, teolog şi eseist român.
Studii liceale la Arad (1992-1996), licenţiat în filosofie (2000) cu o teză despre opera lui Jean-Luc Marion. Licenţă în teologie ortodoxă (2005) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Student Erasmus al Universităţii Ludwig Maximilians din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la University of Durham (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctorat în teologie la King’s College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre “The Nicene Christ and Desert Eschatology” (2008).
Membru al Societăţii Române de Fenomenologie (2000).
Membru al Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor (2001-2008), afiliată la European Association for the Study of Religion şi International Association for the History of Religions.
Membru al Comitetului de organizare al Congresului al şaselea de istorie a religiilor (Bucureşti, 20-23 septembrie 2006), organizat de Asociaţia română de istorie a religiilor şi European Association for the Study of Religion.
Membru al American Academy of Religion (2007).
A publicat studii, articole şi recenzii în volume colective şi reviste ştiinţifice din ţară şi străinătate (Archaeus, Studia Phaenomenologica, Chora, Studia Politica, Pro Ecclesia, Heythrop Journal, St Vladimir’s Theological Quarterly, Sobornost, etc.). Mai multe pe>> Wkipedia.org
L-am descoperit pe acest tanar intelept si intelectual de elita in ziarulonline HotNews intr-un articol de analiza, care pune un diagnostic destul de precis asupra realitatilor din media, articolul fiind elogiat de toate comentariile cititorilor.
Emil Hurezeanu si inactualitatea romaneasca
de Mihail Neamtu HotNews.ro
Luni, 27 iulie 2009, 10:45
Poet echinoxist, jurnalist poliglot, comentator acerb si politolog fin, laureatul prestigioasei burse Herder si voce inconfundabila a postului de radio „Europa libera”, participant la fenomenul „Piata Universitatii” si important om de televiziune – portretul oficial al lui Emil Hurezeanu impresioneaza pe oricine. Personaj capabil de interogatii dezarmante si surazatoare ambiguitati, manuind verbul cu precizie chirurgicala, deopotriva articulat si suculent, geometric dar lipsit de reflexe contondente, dl Hurezeanu parea pana mai ieri garantul profesionalismului gazetaresc din tara noastra.
Toate textele sale scrise in ultimele trei decenii au respirat prospetimea selecta si informatia bogata, insotite de-o perfecta civilitate central-europeana. Radiofonic, Emil Hurezeanu era magnetizant. Aflat in vizorul camerelor, el impune astazi prin stiinta de carte si prestanta. Rara avis, spun cativa optimisti despre o asemenea aparitie. Continuare HotNews.ro
Dupa un astfel de articol nu pot incheia decat cu un citat celebru:
“Adevărul este o flacără atât de luminoasă încât mulţi oameni nu-i pot suporta lumina.
Unii închid ochii ca să nu-l vadă, iar alţii fug ca să nu fie arşi.” – Goethe
Candva, demult, cand lumea traia doar in pace si multa iubire, doi oameni misteriosi, simpli drumeti in straie ponosite, cutreierau din zori si pana seara falnicii munti din acel colt de tara, care astazi se numeste Marginimea Sibiului. Feriti de lume, umblau numai prin locuri necalcate de piciorul omului, prin jnepenisuri salbatice ori prin maruntaiele padurilor. Vedeau de-acolo toate satele de la poalele muntilor, toata ravna si viata taranilor, se bucurau de puternica lor credinta, de sarbatorile lor, ori se desfatau admirand minunatele privelisti, verdele viu al pasunilor, suieratul padurilor si tihna stanelor de oi de pe culmile Cindrelului. Vedeau toate astea si erau cu sufletul impacat. De buna seama, neobositii ratacitori nu erau niste oameni oarecare. Aveau atata blandete si dragoste in priviri, cum numai Dumnezeu sau sfintii lui puteau avea. Si cum nimeni pe lumea asta n-avea cum sa imite chipul celui de sus, invaluit cu nimb stralucitor, inseamna ca unul din ei nu putea fi decat insusi Creatorul cerului si-al pamantului. Intr-adevar, cei doi calatori erau chiar Dumnezeu si Sfantu’ Petru, iar rostul lor era sa cutreiere pamantul in lung si-n lat si sa vada cum mai arata lumea dupa facerea ei. Si cum umblau ei, intr-una din zile, pe la pranz, li s-a facut foame si s-au oprit sa manance la umbra unui fag urias. Doar apa n-aveau cu ei, si cum prin preajma nu susura nici un fir de izvor, Dumnezeu a facut cativa pasi pana la un luminis, si apropiindu-se de o stanca, a atins cu degetul o crapatura din piatra si numaidecat, din locul ala, a inceput sa curga o apa limpede precum cristalul. “Doamne, i-a zis atunci Sfantu’ Petru, fa o minune ca din izvorul asta sa curga mana cereasca in loc de apa, o licoare care sa vindece toate bolile pamantului. Ca sa stie toata lumea de puterile tale si sa-si intareasca cu totii credinta.” Tare s-a mai mirat Dumnezeu de vorbele sfantului. “Pai cum, Sfinte Petru, dar apa asta oare nu-i mana cereasca? Iar daca fac sa curga licoarea de care zici, nu aduc oare vrajba intre oameni? Iar apoi, nu-si vor pierde ei toata credinta? Daca tu insa vrei sa fac asta, uite, fac precum zici.” Si cum rostea vorbele astea, a pus iar degetul pe piatra, iar in loc de apa a inceput sa curga un lichid alb ca laptele. Continuare>>
Venirea Sfintei Lumini in mod suprafiresc la Mormantul Domnului este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an in an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atat de credinciosi, cat si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea si dovedeste oamenilor pana la sfarsitul veacurilor ca Hristos, lumina lumii si Mantuitorul sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica.
Despre felul cum se savarseste aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormantul Domnului, s-a scris prea putin. Nici in zilele noastre nu se vorbeste cat s-ar cuveni despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica, vazuta de toti si verificata, asupra careia ortodocsii nu au nici o indoiala! Sau, poate, peentru a nu crea discutii si controverse omenesti inutile asupra acestei, sfinte minuni, Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu accepta nici un fel de publicitate zgomotoasa, nici discutii si scrieri polemice despre Sfanta Lumina. Cine crede in Hristos si voieste sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se intareasca mai mult in dreapta credinta, sa mearga la Mormantul Domnului de Sfintele Pasti si va vedea minune negraita.
Marturia Patriarhului Ierusalimului Diodor I la aprinderea Sfintei Lumini
“Intru in Mormant si ingenunchez cu frica sfanta in fata locului unde a zacut trupul lui Hristos dupa moarte si de unde a inviat. Rugaciunea in Sfantul Mormant este pentru mine un moment foarte sfant, intr-un loc foarte sfant. De aici a inviat cu slava Domnul si de aici Si-a raspandit Lumina in lume. Apostolul Ioan scrie in primul capitol al Evangheliei sale ca lisus este Lumina lumii. Ingenunchind in fata acestui loc unde El a inviat din morti, suntem adusi in imediata apropiere a Invierii Sale slavite. Catolicii si protestantii numesc biserica aceasta, Biserica Sfantului Mormant. Noi o numim Biserica Invierii. Invierea este pentru crestinii ortodocsi centrul credintei. Prin Invierea Lui, Hristos a castigat victoria finala asupra mortii, nu doar asupra mortii Sale ci si asupra mortii celor ce sunt aproape de el. Nu cred ca este o intamplare ca Focul Sfant apare exact pe locul acesta. La Matei 28:3 se spune ca atunci cand Domnul a inviat din morti, a venit un inger imbracat intr-o lumina infricosatoare. Cred ca lumina care a invaluit ingerul Ia invierea Domnului este aceeasi cu lumina care apare miraculos in fiecare Sambata de Paste. Hristos vrea sa ne reaminteasca, ca Invierea Sa este o realitate nu doar un mit. El a venit cu adevarat in lume pentru a aduce sacrificiul necesar ca prin moartea si invierea Sa sa se poata reuni omul cu Creatorul sau.
Imi gasesc drumul prin intuneric in camera interioara unde cad in genunchi. Aici spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie dar culoarea se poate schimba si lua multe nuante. Nu poate fi descrisa in cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui lac, piatra pare fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra, alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina. Lumina nu arde! – niciodata nu mi-am ars barba in toti cei 16 ani de cand sunt Patriarh al Ierusalimului si am primit Focul Sfant. Lumina are alta consistenta, diferita de lumina focului care arde in candela. La un moment dat, Lumina se inalta si formeaza o coloana in care focul este de natura diferita, asa ca pot aprinde lumanarile mele de la ea. Dupa ce am primit flacara, ies si dau Focul intai Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt si dupa aceea tuturor celor prezenti in Biserica.”
“Învierea Domnului nostru Iisus Hristos prăznuită în Sfânta şi Marea Sărbătoare a Sfintelor Paşti ne arată bogăţia iubirii milostive a lui Dumnezeu şi a slavei cereşti dăruite nouă, oamenilor, în Iisus Hristos, ca noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi.
Bogăţia iubirii şi slavei dumnezeieşti împărtăşită oamenilor în Hristos Cel Răstignit şi Înviat se arată mai ales în darul sfinţirii şi al înfierii dumnezeieşti a omului prin har, precum şi în darul învierii trupului omenesc din moarte şi stricăciune, pentru a participa la viaţa, slava şi fericirea veşnică din Împărăţia cerurilor, după ce am primit răscumpărarea şi iertarea păcatelor, prin jertfa Crucii.” (Citat din Pastorala de Sfintele Paşti 2009 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)
Mihail Neamţu (n. 16 aprilie 1978) este filosof, teolog şi eseist român.
